-Alo, şcoala?

Noi răspundeam încântate:

-Nu, Secţia, mai sunaţi!

Ca să răspundem la telefon, trebuia să mergem păna pe sală unde nu era atat de uşor de ajuns… Telefonul nu îl puteam aduce în casă deoarece voia foarte multă lume să vină la noi să dea telefon cu TAXA INVERSĂ…  aşa se zicea pe atunci.

Dar asta nu era tot după o perioadă, după ce am mai crescut, eu şi cu surioara mea Reby care na… e surioara mea şi dacă zic asta, zic tot,  ne-am decis a suna la oameni de la noi din comună deoarece nu plătem – vorbeam gratuit, aşa era pe atunci. Aşa că eu şi cu iubita mea surioară am sunat la copii din comună şi le ziceam că Moş Crăciun nu există.  Unii ne credeau alţi nu, după două zile a venit şi momentul adevărului. Am fost sunate de o femeie care striga ca o isterică din capătul celălalt al telefonului?:

-Mi-aţi făcut fetiţa sa nu mai creadă in Moş Crăciun! o sa-i zic totul mamei voastre…

Auzind toate astea am pus telefonul in furcă şi am fugit repede în casă.  Vai dacă ne zicea mamei era cam rau pentru că mama cu o seară inainte tocmai ne zicea să nu mai facem aşa ceve deoarece mereu sunam aşa aiurea prin comună şi le uram oamenilor SĂRBĂTORI FERICITE sau PAŞTE FERICIT şi le ziceam că suntem din partea celor de la Romtelecom.

Dar au trecut şi astea şi după asta au venit încă foarte multe… dar încetul cu încetul o sa vii le povestesc pe toate. Am timp deoarece am o mulţime de pagini unde pot scrie foarte multe prostioare facute de mine şi credeti-mă, sunt destule.

Deci:

-ALO şcoala???

-NUUUU, Secţia mai sunaţi…